Exporturile Chinei către Uniunea Europeană au crescut cu 16% în iulie, în timp ce importurile din blocul comunitar au scăzut cu 1,4%. Christian Năsulea, profesor de economie mondială, spune că diferența nu mai este explicată doar prin prețuri mici, ci și prin îmbunătățirea calității produselor chinezești.
Economistul consideră că raportul calitate-preț îi determină pe tot mai mulți consumatori europeni să aleagă produse din China, inclusiv în domenii dominate anterior de companiile europene. În schimb, interesul cumpărătorilor chinezi pentru mărfurile europene s-a redus, deoarece avantajul de calitate nu mai este la fel de evident în numeroase sectoare.
Disputa dintre Bruxelles și Beijing vizează subvențiile, supracapacitatea industrială și accesul companiilor europene pe piața chineză. Năsulea afirmă că Beijingul poate prezenta drept investiții măsuri care, din perspectiva Uniunii Europene, reprezintă subvenții și distorsionează concurența, reducând artificial prețurile produselor exportate.
Industria auto, testul decisiv
Industria auto este exemplul cel mai vizibil al schimbării. Producătorii chinezi au devenit competitori direcți ai mărcilor consacrate, iar în România sunt întâlnite tot mai multe mașini chinezești, atractive pentru cumpărători prin raportul calitate-preț. Situația s-a suprapus peste războiul comercial dintre Statele Unite și China, declanșat de politica tarifară a administrației Trump.
România, centru important al producției auto europene, ar putea fi afectată dacă producătorii tradiționali pierd teren. Furnizorii locali care fabrică piese pentru constructorii germani nu ar trece automat la companii chineze, susține profesorul, deoarece legăturile geografice și culturale care au justificat investițiile actuale nu s-ar păstra.
Dilema tarifelor europene
Subvențiile pot ieftini automobilele pentru consumatorul român, însă închiderea fabricilor europene ar însemna pierderea furnizorilor, locurilor de muncă și competențelor, dificil de recuperat. Năsulea spune că tarifele UE nu ar trebui să pedepsească importurile, ci să corecteze avantajele artificiale atunci când sprijinul de stat amenință capacitatea industrială europeană.