Rusia ar fi introdus în ultima lună drone cu propulsie cu reacție, mai rapide și mai dificil de interceptat decât modelele utilizate anterior. Comandorul în rezervă Sandu-Valentin Mateiu, analist politic și militar, spune că schimbarea tactică are efecte strategice, deoarece reduce semnificativ timpul de reacție al țării atacate.
Potrivit lui Mateiu, noile drone pot ajunge la viteze de până la 500 de kilometri pe oră. El a indicat drept exemplu incursiunea recentă pe ruta Chișinău–Iași, în spațiul aerian al Republicii Moldova și al României.
Analistul consideră că Rusia s-a adaptat rapid pe plan militar, chiar dacă armata sa continuă să fie afectată de probleme de organizare și de decizii controversate ale conducerii. În opinia sa, Ucraina nu a găsit încă un răspuns eficient la noua amenințare și se află departe de o soluție tehnică adecvată.
Ghidare independentă și comunicații distribuite
Dronele folosesc senzori integrați, camere electro-optice și un sistem radio de tip mesh, prin care aparatele pot comunica între ele și cu alte sisteme. O astfel de rețea face ca bruiajul unei singure conexiuni să nu întrerupă neapărat legătura operațională, deoarece comunicația poate fi redirecționată prin celelalte drone.
Echipamentele de la bord includ și o capacitate limitată de inteligență artificială. Aceasta le permite aparatelor să distingă ținta de alte obiective și să continue atacul autonom chiar dacă semnalul GPS sau comunicațiile sunt bruiate.
În etapa inițială, operatorul poate ajuta drona să identifice obiectivul. Ulterior, aparatul se poate orienta singur, comparând imaginile captate de o cameră panoramică cu hărți electronice stocate în memorie, într-un mod asemănător funcțiilor de ghidare disponibile rachetelor de croazieră în urmă cu unul sau două decenii.
Componente chinezești și producție ieftină
Mateiu susține că dronele nu sunt rezultatul unei dezvoltări exclusiv rusești. Rusia ar fi integrat componente chinezești, inclusiv camere electro-optice și cipuri capabile să susțină funcții de inteligență artificială, procurate prin metode de evitare a sancțiunilor.
Miza nu este doar confruntarea dintre o dronă rapidă și un interceptor ucrainean, ci și capacitatea de a produce în număr mare aparate autonome, cu reacție și costuri reduse. În evaluarea analistului, avantajul cantitativ tradițional al Rusiei se transformă astfel într-o problemă economică pentru apărare: adversarul poate ajunge să nu dispună de suficiente fonduri pentru a intercepta toate dronele lansate.