În România, peste 72% dintre avorturile la cerere raportate în 2025 au fost realizate în clinici și spitale private. Procedurile costă acolo de până la cinci ori mai mult decât în unitățile publice, iar aproape jumătate dintre spitalele de stat care au răspuns unei solicitări oficiale au transmis că nu oferă intervenția.
Centrul FILIA a cerut informații de la 204 spitale publice din țară și a primit 127 de răspunsuri valide. Alte 45 de unități nu au răspuns, 26 au precizat că nu au secție de obstetrică-ginecologie, iar șase au transmis că nu au niciun medic încadrat pe această specialitate.
Potrivit datelor furnizate de spitale, în 49,6% dintre unitățile analizate niciun medic nu efectuează întreruperi de sarcină la cerere. În schimb, 57 de spitale, reprezentând 44,8% dintre cele care au răspuns, au declarat că realizează astfel de proceduri. Restul răspunsurilor, respectiv 7,9%, au fost încadrate la categoria unităților care nu oferă informații clare.
De ce refuză spitalele intervenția
Printre explicațiile menționate de unitățile medicale se numără riscurile asociate procedurii și temerile legate de malpraxis. Acest motiv a apărut în aproximativ 10% dintre răspunsuri. Au fost raportate și dificultăți logistice, precum renovarea sau relocarea spațiilor și lipsa temporară a unei încăperi adecvate.
Oferta medicală diferă de la un spital la altul. Dintre cele 57 de unități care au spus oficial că efectuează avorturi la cerere:
- 24 de spitale, adică 42%, oferă atât procedura chirurgicală, cât și pe cea medicamentoasă;
- 22 de unități, reprezentând 38,6%, efectuează doar avorturi chirurgicale;
- 11 spitale, respectiv 19,3%, oferă exclusiv avort medicamentos.
Tarife mai mari la privat
Spitalele publice nu aplică un tarif unic, iar multe dintre cele chestionate nu au comunicat costurile. În rândul unităților care au oferit informații, prețul maxim indicat a fost de 1.000 de lei pentru intervenția chirurgicală și de 750 de lei pentru procedura medicamentoasă.
În mediul privat, costul poate urca până la 5.000 de lei. Datele Institutului Național de Sănătate Publică arată că, în 2025, au fost raportate 10.707 avorturi la cerere în unități private și 4.082 în spitale publice.
În 13 județe nu a fost înregistrat niciun avort la cerere în spitalele de stat. Raportat la totalul procedurilor declarate, ponderea celor realizate în mediul privat depășește 72%.
Verificarea informațiilor prin telefon a indicat și diferențe față de răspunsurile oficiale. Din 122 de spitale contactate, nouă au confirmat clar că oferă procedura, deși 50 dintre unitățile din această comparație declaraseră oficial că efectuează avorturi. În alte 16 cazuri, reprezentanții spitalelor au spus telefonic că nu realizează intervenția, deși unitățile transmiseseră ulterior contrariul în răspunsurile oficiale.
Reguli diferite în Europa
În România, întreruperea sarcinii este sancționată de Codul Penal dacă are loc, între altele, după 14 săptămâni, cu excepțiile medicale prevăzute de lege. Franța are aceeași limită, însă procedura este gratuită.
În Germania, întreruperea sarcinii poate fi realizată în primele 12 săptămâni de la concepție în cadrul procedurii bazate pe consiliere. Femeia trebuie să se adreseze unui centru autorizat, iar între ședința de consiliere și intervenție trebuie să treacă cel puțin trei zile.
Polonia are unul dintre cele mai restrictive regimuri europene. Procedura este permisă dacă sarcina pune în pericol viața sau sănătatea femeii ori dacă există suspiciunea justificată că a rezultat în urma unei fapte ilegale.
La nivel european, limitele și condițiile diferă semnificativ: de la termene de 12 săptămâni până la 24 de săptămâni sau la situații strict definite de legislația fiecărui stat.