Alexandru Rogobete, despre copilărie, medicină și drumul său în politica sanitară
Alexandru Rogobete povestește despre copilărie, olimpiadele de chimie, cercetarea farmaceutică și parcursul care l-a dus la Ministerul Sănătății.
de Traian Lazăr
Adaugă DarkClover ca sursă preferată pe Google
Ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, a vorbit despre parcursul său personal și profesional, după ce i s-a cerut demisia în urma reacției la semnalarea lipsei unui medicament oncologic. Într-un interviu televizat, el a povestit cum a ajuns de la olimpiadele de chimie la cercetarea farmaceutică, apoi la conducerea Ministerului Sănătății.
Rogobete a descris copilăria sa ca fiind una liniștită. A fost singur la părinți, însă a crescut într-o familie extinsă, cu mulți unchi, mătuși și veri. Spune că nu a avut parte de presiunea părinților pentru a obține numai note de 10, deși rezultatele școlare au fost importante pentru el.
Ministrul a recunoscut că, în copilărie, nu era ușor de stăpânit, dar că îi plăcea să învețe. Un moment decisiv a fost în clasa a VII-a, când a obținut media 7, rezultat pe care l-a perceput ca pe un eșec. Profesoara de chimie, care i-a devenit mentor, l-a îndemnat să participe la olimpiadă, iar competițiile au devenit obiectivul său principal până la finalul liceului.
Din aprilie până în noiembrie, pregătirea pentru olimpiada de chimie îi organiza aproape întreg programul. Rogobete a spus că rezultatele nu erau recompensate de părinți, însă participarea la concursuri i-a creat o motivație proprie și o permanentă dorință de a se autodepăși.
Viața fără părinți, în România
Părinții lui Rogobete au plecat să lucreze în Belgia, însă el a ales să rămână în România. Despărțirea nu a fost, spune ministrul, partea cea mai dificilă, deoarece era obișnuit să fie independent și își petrecea mult timp departe de casă, la concursuri sau în vacanțe.
Provocarea a fost administrarea gospodăriei, de la plata facturilor până la celelalte responsabilități zilnice. Bunicii l-au sprijinit în acea perioadă, iar el consideră că această etapă i-a oferit ocazia să demonstreze că își poate construi parcursul profesional în România.
Tatăl său lucrează în electricitate și în construcția de spitale, iar mama a lucrat la un restaurant chinezesc. Rogobete a povestit că le-a recomandat părinților să nu îi urmărească toate aparițiile televizate și să își închidă conturile de pe rețelele sociale. Mama este îngrijorată de expunerea lui publică, în timp ce tatăl său este mândru de activitatea sa.
Ministrul spune că nu este afectat de criticile politice și că își asumă greșelile atunci când consideră că le-a făcut. „Recunosc când greșesc și în rest merg mai departe”, a afirmat el.
De la chimie la medicină
După ce a fost olimpic la chimie, Rogobete a urmat Facultatea de Chimie din Timișoara. Atât lucrarea de licență, cât și cea de masterat au avut legătură cu produsele farmaceutice, iar acest domeniu l-a orientat către cercetare.
În acea perioadă, profesorul Dorel Săndesc activa în zona de anestezie și terapie intensivă. Rogobete i-a trimis un e-mail, apoi s-au întâlnit, iar colaborarea lor a dus la redactarea primului său articol științific. Săndesc l-a convins să susțină examenul de admitere la Medicină.
Rogobete a intrat la facultate știind că nu intenționează să devină medic. În spital a fost impresionat de ritmul intens al activității, de personalul care intervenea permanent și de situațiile pe care, la început, nu le înțelegea pe deplin.
În timpul studenției a învățat să efectueze manevre medicale de bază și a participat, începând din anul al treilea, la congrese internaționale, unde și-a prezentat lucrările. El susține că a publicat peste 60 de articole științifice în perioada facultății.
Un alt moment important a venit în anul al patrulea, când s-a angajat la o companie americană și a lucrat în domeniul studiilor clinice. Îi plăcea să participe la gărzi și să interacționeze cu pacienții, însă experiența nu i-a schimbat decizia de a urma o carieră în cercetare și administrație, nu una de medic practicant.
Intrarea în administrația sanitară
Pandemia de COVID-19 i-a deschis drumul către politică. În spitale era nevoie de persoane care să pregătească proiecte, iar Ministerul Sănătății derula, împreună cu Banca Mondială, un program pentru achiziția de ventilatoare.
La recomandarea profesorului Săndesc, Rogobete a ajuns consilier al unui secretar de stat, în perioada în care Nelu Tătaru era ministru al Sănătății. A spus că, la început, nu știa nici măcar unde se află ministerul și nu cunoștea diferențele dintre funcțiile de secretar de stat, însă ulterior a ocupat, potrivit propriei relatări, toate funcțiile importante disponibile în instituție.
Ministrul a afirmat că a întâlnit presiuni politice, dar nu și presiuni venite din partea marilor companii farmaceutice. El a făcut diferența între presiunile firești ale activității politice și solicitările de a favoriza o infracțiune ori de a trece cu vederea fapte de corupție.
Rogobete susține că nu a acceptat niciodată să încalce legea și că nu va face acest lucru. „Nu zic că nu au încercat, doar că construcția mea e clară, nu am făcut și nu voi face asta niciodată”, a declarat ministrul.
Evaluarea sistemului de sănătate
Alexandru Rogobete evaluează sistemul sanitar românesc cu nota 8, dar spune că această apreciere trebuie făcută în dinamică. În urmă cu zece ani i-ar fi acordat nota 4, iar în urmă cu cinci ani nota 6.
În opinia sa, progresele sunt legate de construirea unor spitale, reabilitarea unor secții și accesul la medicamente inovative. Ministrul consideră nedreaptă descrierea sistemului românesc drept cel mai slab din Uniunea Europeană.
El a susținut că, în România, accesul la un examen RMN poate fi obținut mai rapid decât în Anglia, unde pacienții pot aștepta până la șase luni. Rogobete a mai spus că nivelul contribuțiilor pentru asigurările de sănătate este mai redus decât în alte state europene, dar accesul la medicamente este mai rapid, iar cazurile în care o persoană neasigurată moare în fața unui spital sunt rare.
Ministrul afirmă că s-ar interna în orice spital din România și că are încredere în medicii români. El a fost pacient în mai multe rânduri și a relatat că a întâmpinat o atitudine necorespunzătoare din partea unor cadre medicale, însă o experiență mai gravă a avut-o în Italia.
Accidentul din Italia și schimbările legislative
În 2021, în timpul unui congres european de anestezie, Rogobete s-a urcat pe o trotinetă electrică la îndemnul unui prieten. După aproximativ două minute a ajuns la spital, cu umărul drept fracturat.
El spune că a stat patru ore pe targă fără să fie consultat, în timp ce acuza dureri puternice. Ulterior, personalul medical ar fi efectuat o manevră nepotrivită fără anestezie, iar Rogobete și-a pierdut cunoștința și s-a trezit la terapie intensivă.
A revenit în România și a fost operat la București, într-o intervenție care a durat șapte ore și jumătate. Ministrul a afirmat că persoanele care s-au purtat necorespunzător cu el nu au fost iertate și că experiența l-a determinat să susțină modificări legislative.
Rogobete consideră că presiunea publică asupra sistemului sanitar îi afectează și pe angajații care își fac corect meseria. În același timp, spune că un pacient nu ajunge la spital din plăcere și că nepăsarea sau indolența unora nu ar trebui pusă în sarcina tuturor oamenilor de bună credință din sistem.
Viața publică și cea privată
Ministrul a preluat de la profesorul Săndesc ideea că existența unei persoane este împărțită în trei planuri: viața secretă, viața privată și viața publică. În cazul unui politician, consideră Rogobete, viața publică este permanent expusă, iar viața privată ajunge să fie limitată de funcție.
El a spus că nu mai are mult timp pentru întâlniri cu prietenii, dar că participă uneori la petreceri alături de foștii colegi de facultate. Se descrie drept un om simplu, chiar dacă rolul public îi impune anumite limite.
Rogobete a mai afirmat că, atunci când are o problemă, nu apelează întotdeauna la aceeași persoană, ci caută sprijin în funcție de situație. Decizia de a intra în politică a luat-o singur, fără să ceară sfatul altcuiva.


