Stresul acumulat la locul de muncă poate afecta memoria, atenția și echilibrul emoțional, iar în timp poate contribui la apariția unor boli cardiace, digestive sau dermatologice. Bianca Lica-Niycui, psiholog specializat în Psihologia Muncii și Organizațională la Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu, a explicat cum recunoașteți epuizarea profesională și când este nevoie să cereți ajutor.
Nu orice formă de stres este periculoasă. Pe termen scurt, o provocare profesională poate crește mobilizarea și vă poate ajuta să atingeți un obiectiv dificil. Problemele apar atunci când presiunea devine persistentă, provoacă blocaje, afectează relațiile și favorizează apariția episoadelor depresiv-anxioase.
Factorii care întrețin stresul pot fi legați de serviciu, familie, bani, relații sociale sau probleme medicale. Uneori, mai multe astfel de surse se suprapun, iar organismul nu mai are suficient timp pentru refacere.
De la epuizare la simptome fizice
Primele semnale pot fi observate la nivelul funcțiilor cognitive. Vă poate fi mai greu să vă concentrați, să treceți rapid de la o sarcină la alta sau să rețineți informații pe termen scurt. În plan emoțional, stresul prelungit poate reduce stima de sine și poate favoriza reacțiile impulsive sau agresive atunci când solicitările devin intense.
Tulburările de somn sunt, de asemenea, frecvente, mai ales în cazul persoanelor care lucrează în ture sau efectuează gărzi. Dereglarea ritmului de odihnă accentuează oboseala și poate face ca presiunea resimțită în timpul zilei să nu dispară nici după terminarea programului.
În etapa fiziologică, efectele pot deveni mai severe. Stresul poate accelera ritmul cardiac și poate crește capacitatea de coagulare a sângelui, ceea ce se asociază, în timp, cu dureri în piept și cu un risc mai mare de infarct sau accident vascular cerebral.
Printre reacțiile organismului se pot număra și:
- indigestia, arsurile gastrice, greața, constipația și durerile de stomac;
- amețeala și episoadele de leșin;
- alopecia, dermatita, psoriazisul și acneea;
- alte dezechilibre, inclusiv de natură endocrinologică.
„Când cedăm în mod repetat în fața reacțiilor noastre condiționate și instinctive s-ar putea să nu resimțim imediat efectul negativ, însă consecințele pentru sănătate pe termen lung pot fi devastatoare”, avertizează psihologul.
Cum arată burnout-ul
Burnout-ul este asociat cu trei indicatori principali: epuizarea emoțională, depersonalizarea și scăderea performanței. Un semn important este faptul că senzația de presiune nu se reduce după somn, zile libere sau alte perioade de recuperare.
După o tură solicitantă, organismul ar trebui să se liniștească treptat prin odihnă. Dacă presiunea continuă săptămâni sau luni, în timp ce se adaugă noi obligații profesionale, familiale și sociale, stresul poate deveni cronic și poate părea imposibil de înlăturat.
Felul în care reacționați depinde și de nivelul de reziliență personală și colectivă. Persoanele cu o reziliență mai ridicată se adaptează mai ușor și au mai multă încredere în propriile resurse, în timp ce oamenii cu o reziliență scăzută sunt mai vulnerabili la epuizare și se bazează într-o măsură mai mare pe sprijinul echipei.
Consilierea psihologică, un mediu de lucru bine organizat și susținerea colegilor pot contribui la dezvoltarea rezilienței. O echipă care funcționează eficient se poate mobiliza mai bine în situații dificile, reducând presiunea profesională și riscul de burnout.
Influența managerului asupra echipei
Stilul de conducere are un efect major asupra motivației și randamentului angajaților. Un manager echilibrat oferă sprijinul și resursele necesare, încurajează comunicarea asertivă, inițiativa și ideile noi, fără să renunțe la rolul de coordonare și decizie.
Într-un astfel de colectiv, angajații își pot înțelege mai bine rolul și importanța, dezvoltă un sentiment de apartenență și se adaptează mai ușor schimbărilor. Comunicarea și colaborarea îi ajută să depășească împreună obstacolele profesionale.
Cum refuzați o sarcină în plus
Supraîncărcarea apare frecvent atunci când primiți sarcini de la mai multe persoane, iar fiecare solicitare este prezentată drept urgentă. Dacă acceptați totul fără să spuneți cât aveți deja de lucru, riscați să începeți mai multe activități și să le finalizați greșit sau cu întârziere.
Psihologul recomandă folosirea tehnicii Eisenhower, prin care sarcinile sunt ordonate după importanță și urgență. Atunci când programul este deja plin, un refuz politicos și argumentat poate clarifica situația fără să transmită dezinteres.
O formulare potrivită poate fi: „Desigur mă ocup imediat ce termin sarcina X”, dacă noua cerință permite amânarea. Când două sarcini sunt urgente și trebuie realizate simultan, una dintre ele ar trebui delegată unui coleg.
Este important să comunicați nivelul real de încărcare. Persoana care vă coordonează nu poate evalua întârzierile, oboseala fizică sau efortul psihic dacă preluați fiecare solicitare fără să explicați ce resurse aveți disponibile.
Concluzia specialistului este că trebuie să vă cunoașteți limitele de rezistență fizică și psihică și să le respectați. Performanța profesională nu ar trebui obținută cu prețul deteriorării sănătății.
Când este necesar ajutorul
Pentru angajații care nu mai găsesc satisfacție la locul de muncă, Bianca Lica-Niycui recomandă apelarea la un specialist. Fiecare situație trebuie analizată separat, iar o discuție sinceră cu psihologul organizațional poate reduce distresul emoțional și poate ajuta la identificarea unor soluții adaptate.
Schimbările pot fi obținute treptat, prin pași mici și consecvenți, după evaluarea particularităților fiecărui caz.